Nu fugi de omul care nu-ți seamănă! Doar pentru că trăirile lui sunt diferite nu înseamnă că a scăzut cu ceva nevoia lui de a fi parte din comunitate, de a funcționa, de a relaționa, până la urmă, de a exista. Îndepărtându-te de astfel de persoane nu faci decât să le negi dreptul de a fi. Caută să privești astfel de oameni fără ochelarii fumurii ai prejudecăților. Dă-le ocazia să se exprime, chiar dacă ceea ce vorbesc este departe de modul în care percepi tu realitatea. Când a venit pe pământ, Hristos nu a anulat ființa umană doar pentru că era atât de infinit de diferită de ceea ce trebuia să fie. A ascultat și a călăuzit, identificându-Se cu condiția noastră atât de limitată!

 

Ce trăiri poate avea o persoană care experimentează un episod psihotic? Acestea pot fi asemănătoare cu cele pe care le-ai simți și tu dacă ai sta într-un spațiu închis cu niște lei care, deși știi că nu te pot mușca, sunt acolo. Simpla lor prezență trezește în tine cele mai abisale emoții! De ce îți este totuși frică dacă ai asigurarea că nu-ți vor putea face niciodată rău? Emoțiile tale sunt dincolo de puterea ta de a le controla? Ei bine, prin situații similare trec și semenii tăi cu psihoză. Închiși în cuștile propriilor experiențe, sunt impenetrabili la argumentele irealității percepțiilor și ale gândurilor pe care le au. Pentru ei însă, aceste trăiri sunt mai mult decât adevărate și modul în care se raportează la ele este cât se poate de fiziologic, în contextul în care se află.

Cele mai multe persoane care experimentează astfel de trăiri nu vor cere ajutor, pentru că nu consideră că ceea ce li se întâmplă ar fi anormal. Sfatul de specialitate este solicitat atunci când simptomele creează disconfort pronunțat sau când pacientul simte că ceva ciudat i se întâmplă. De cele mai multe ori însă, anturajul este cel care se sesizează cu privire la modificările comportamentale. Intervenția promptă, cu solicitarea îndrumării de specialitate, va limita considerabil suferința celui cu afecțiune psihică. De asemenea, inițierea precoce a măsurilor terapeutice (farmacologice și apoi psihoterapeutice) se însoțește de prognostic favorabil pe termen lung.

Halucinațiile: plusul care scade

„Vedeți, auziți lucruri care parcă nu ar fi în realitate?” Aceasta este una dintre întrebările care apare frecvent în interviul psihiatric. Pentru gestionarea corectă a fiecărei situații este deosebit de important să identificăm percepțiile care nu au substrat în realitate: halucinațiile.

Cel mai adesea ele sunt auditive, însă pot fi întâlnite și cele vizuale, tactile, kinestezice etc. Aceste experiențe variază în intensitatea cu care sunt resimțite, precum și ca durată a fiecărui episod. Uneori trăirile acestea au caracter pozitiv, însă, de cele mai multe ori, ele reprezintă o sursă constantă de anxietate și de comportamente adaptative negative (cum ar putea fi, de exemplu, cazul unei persoane care refuză să-și administreze insulina pentru diabetul zaharat de care suferă, convinsă fiind că, la fiecare injecție efectuată, organele interne se înfierbântă).

Cum te simți atunci când două persoane vorbesc simultan? Ce emoții îți generează o situație în care nu două, ci zece persoane vorbesc una peste alta, fiecare dintre ele încercând să îți atragă atenția sau să te convingă de vreun lucru? Probabil că doar plasându-te imaginar în situație ai și început să experimentezi anxietatea. Una dintre paciente descrie un astfel de episod: „Dacă mănânc fructe, o voce îmi zice să mănânc legume. Alta mă obligă să îmi pun în farfurie ce zice ea, iar dacă nu fac cum îmi dictează, mă înjură. Până la urmă, vocile încep să se certe și să se bată între ele.” Această descriere pare a fi a unei lumi paralele, lipsite de contact cu ce înțelegem noi ca fiind normal. Pentru unele persoane însă, ea este realitatea fiecărei zile. Este o stare de lucruri care poate fi controlată cu greu sau care chiar depășește capacitatea de a fi gestionată.

 

Încredințări fără de țări

Delirurile sunt credințe false, rezistente la contraargumentare. Un pacient ar putea să creadă că oamenii de pe stradă vorbesc despre el sau că cineva îl urmărește sau că ar dori să îi facă rău. Alteori, percepția potrivit căreia i se pune otravă în mâncare îl face să refuze orice aliment. Acest negativism alimentar ar putea să fie singurul element observabil, dar pe care apropiații l-ar putea pune pe seama vreunui deficit nutrițional sau l-ar considera un moft. Neglijarea comunicării deschise, cu tact și răbdare, pentru a înțelege substratul unui astfel de comportament, poate întârzia mult inițierea unor măsuri terapeutice, care ar putea să amelioreze experiențele anormale trăite de persoana în cauză. Mult mai provocatoare sunt expresiile delirului de grandoare. Unele persoane ar putea să se considere iluștri matematicieni, altele să fie ferm convinse că au abilități supranaturale sau că pot coordona armate întregi.

Mai întunecate sau mai colorate, aceste trăiri sunt parte integrantă a individualității fiecărui pacient. Iar acceptarea și prețuirea lui va trebui să includă și nuanțele tabloului din care face parte.

 

Albul fără de prismă este negru

Simptomele descrise anterior fac parte din categoria celor pozitive, în sensul că ele sunt suplimentare senzorialității și funcționării cognitive obiective. La polul negativ al exprimării unei afecțiuni psihice întâlnim reducerea interesului, a plăcerii, a motivației, a nevoii de a se implica și de a acționa. De asemenea, din același spectru fac parte neglijarea igienei personale, diminuarea apetitului alimentar sau a celui sexual.

Indiferența afectivă este văzută ca incapacitatea de a înțelege și reacționa la emoțiile celorlalți, precum și abilitatea diminuată de a exprima propriile trăiri. Până la urmă, este nevoie de prismă ca albul să se transforme în atâtea nuanțe de frumos.

 

Metamorfoza

Schimbarea personalității poate fi un indiciu al existenței unei suferințe psihice. Din această categorie putem menționa retragerea socială cu refuzul de a se implica în relații, reducerea ariei intereselor și a preocupărilor sau, dimpotrivă, o atitudine ostilă, recalcitrantă, iritabilă fără vreo cauzalitate obiectivă. Uneori, aceste modificări pot să apară lent, pe o structură premorbidă, caz în care celor apropiați le va fi dificil să identifice anormalitatea situației. Cel mai adesea însă, este evidentă schimbarea felului de a fi al unei astfel de persoane. Până la urmă, nu este greu să realizezi că a sta închis în propria cameră, luni la rând, nu este o situație naturală. De curând, o pacientă a fost adusă la spital de către familia acesteia, după 8 ani (!) de evoluție a bolii, timp în care nu a ieșit deloc din casă. Motivul internării: boala a început „să dea peste”, tânăra respectivă devenind agitată și ostilă. Poate fi se pare scos din cărți. Însă și acestea se scriu cu condeiul rece al realității cu care ne confruntăm.

 

Când ghemul se deșiră

Un alt element care ar putea să ghideze anturajul către o tulburare psihică este prezența unei gândiri dezorganizate. Discursul nu mai reușește să își atingă scopul, acela de a comunica. Ideile sunt exprimate haotic, folosind cuvinte fără legătură între ele, cu slăbirea asociațiilor logice. De asemenea, pot fi oferite raționamente lipsite de sens, cum ar fi: „Apa este rece, deci nu mai pun ulei în salată.”federico burgalassi OoaqxxWUB 8 unsplash scaled

Destructurarea discursului nu este decât interfața unei gândiri „împrăștiate”. Este ca și cum ai vrea să împletești niște ciorapi, însă ghemul pe care îl folosești este ros de șoareci. Numărul nodurilor pe care ești nevoit să le faci este direct proporțional cu cât de copioasă a fost masa micului rozător, iar rezultatul final ar putea să devină inutilizabil sau, cel puțin, inestetic. În cazul unui pacient psihotic, poate să fi fost doar o singură pișcătură a firului, însă în cazul altora, este dificil să găsești porțiuni intacte. Cu toate acestea, și unii, și alții continuă să-și împletească propria existență, doar să fie cine să înnoade firul!

 

Materialul de față este o întâlnire cu semenul tău: cu cel creat asemenea ție. Trăirile lui pot fi neînțelese și par uneori că dezumanizează, totuși el încă poartă pecetea Creatorului! Deși schimonosit de atâta păcat, Chipul pe care omul L-a văzut întâia dată Se cere din nou oglindit! Mă rog ca, privindu-te, omul împovărat să-L zărească pe Cel care poate să-i dea viața!

• Termenul de psihotic descrie starea psihică în care gândirea și/sau percepția sunt semnificativ alterate. Halucinațiile și delirurile sunt mărci ale acestei condiții.

• Evenimentele psihotice sunt specifice schizofreniei, tulburării delirante și celei shizoafective, însă pot fi întâlnite și în alte tulburări, cum sunt depresia, demența, tulburarea afectivă bipolară etc.

Înscrie-te