Oamenii seculari au speculat beneficiile grădinăritului și au făcut din el un instrument terapeutic. Oferită de Dumnezeu încă de la început, grădina este cadrul în care sănătatea trupurilor și a minților să sporească!
„Dacă nu-ți place cartea, ajungi la prășit!” Vi se pare cunoscută remarca? Pentru cei care au crescut la oraș poate au fost altele elementele discursului pro-educație din partea părinților pentru copiii lor, însă, în mediul rural, agricultura a fost transformată într-un domeniu de șantaj! În contextul emancipării culturale și sociale, se pare că tot mai puțini sunt interesați de grădinărit.
În ultimul timp, am avut prilejul să descopăr beneficii nebănuite ale acestei activități vechi cât omul însuși și am rămas impresionată. Dintre toate măsurile terapeutice complementare, consider că grădinăritul este cea mai valoroasă intervenție pentru sănătatea minții. Cercetări ample au fost efectuate până în prezent și s-a observat că lucrul în grădină este de folos pentru toate tulburările psihice, fie că ele sunt caracteristice copilului, adultului sau vârstnicului. Și nu doar pacienții au de câștigat. Oricine dorește să se bucure de o minte echilibrată, viguroasă și sănătoasă trebuie să ia în considerare și grădinăritul.
Materialul de față este o trecere în revistă a beneficiilor psihologice pe care le poate avea cineva care îngrijește plantele, indiferent că vorbim despre vegetale, plante ornamentale sau pomi. Deși pe cele mai multe bonusuri nici măcar nu le conștientizăm atunci când trudim să obținem o recoltă bogată, „medicamentul” tăcut își face efectul, și rezultatele se traduc într-o existență înnobilată prin umilul instrument.
Muncă și emoții colorate
Bunicii mele îi plac foarte mult florile. Trudește mult să le vadă viguroase și ele simt asta. O răsplătesc cu o minunăție de culori, forme și mirosuri. Te-ai întreba: ce folos de pe urma lor? Doar nu pui petunii la borcan pentru iarnă?
Valoarea activităților în care ești implicat nu se cuantifică în funcție de remunerația pe care o primești. Și nici tu nu ești măsura productivității tale. Dacă vor fi timpuri când nu vei „culege” decât zâmbete și aprecieri, vei fi la fel de liniștit ca și atunci când în mod regulat primești, astfel încât să îți permiți tot ce-ți dorești? Să rămâi acasă să îți crești copilul este mai puțin profitabil, însă merită fiecare oră investită în el!
Și să îți mai spun un secret. Draga mea bunică plantează floricele și printre rânduri și straturi. Chiar dacă le pune ca să fie și mai plăcut în grădină, delicatele plante se dovedesc de folos și împotriva dăunătorilor. Minune mare cum poți să dregi răul cu frumosul!
Răsplata răbdării
Lumea în care ne ducem traiul este setată să funcționeze pe repede înainte, iar așteptarea noastră nu face excepție! Cu toate acestea, Dumnezeu ne dezvoltă așteptarea prin lucrurile din natură pe care ni le dă în grijă. De exemplu, dacă nucii n-au adus rod după primul an de la plantare, nu te grăbești să îi tai. Și nici după al doilea. Chiar dacă vor trece cinci ani până să guști primele nuci, totuși lași copacii să se maturizeze și să rodească la vremea lor.
Când vine vorba despre propria persoană, oamenii se grăbesc să renunțe. Lasă deoparte bunele intenții, proaspetele obiceiuri sănătoase, lista abia finalizată cu planurile pentru următoarea perioadă. Faptul că rezultatele nu sunt întotdeauna imediate ne demobilizează și renunțăm înainte să ne bucurăm de rezultate. Stai pe lângă nucii cei falnici și amintește-ți că și ei, la fel ca și tine, au avut nevoie de perioada lor de latență până să se obișnuiască să rodească!
Soluție de perseverență
Când vezi leușteanul cel aromat plin de gâzulițe, te mobilizezi să-l eliberezi de dăunători. Încerci și apa cu urzici și ceaiul de ardei iute și toată lista de sugestii de la străbuni sau buni grădinari. Nu renunți până când planta nu are din nou verdele frumos și este liberă de orice i-ar stânjeni creșterea.
În existența noastră însă, renunțăm uneori la prietenii mai ușor ca la leuștean. Ai avut o discuție delicată și îți retragi disponibilitatea de a investi într-o relație care te solicită. Oameni dragi, oamenii sunt dragi, oricât de greu ar fi să-i iubești. Faptul că Hristos nu a renunțat la noi, după ce L-am dezamăgit și a infinita una oară, este cel mai puternic argument că merită să oferim măcar puțin din ceea ce ni s-a dat cu prisosință.
Caută-ți oamenii la care ai renunțat și străduiește-te să înlături toți dăunătorii care te împiedică să întinzi o masă aromată în fața semenilor tăi!
Disciplina
Să vezi toate plantele încolonate în batalioane de straturi și rânduri, asta chiar este armată. Nu vezi roșii și cartofi și fasole și păstârnac puse toate acolo, că poate așa vor avea o creștere mai creativă și inteligentă. Nu se întâmplă așa, pentru că primăvara nu ieși pe ogor și arunci semințe amestecate, pe unde s-o nimeri. Îți dai silința să fie toate puse la ață, așa cum stă bine unui gospodar. Te-ai gândit însă când începi să aliniezi și obiceiurile tale? De exemplu, să pui în rând somnul, astfel încât să se potrivească cu marcajele de 21, respectiv 5 ale ceasornicului.
În afara controlului
„Dacă nu plouă acum, n-o să avem porumb anul ăsta!” Ai pregătit terenul, ai semănat și te-ai îngrijit de cultură, cu toate acestea, sunt aspecte pe care nu le poți gestiona. Și elementele acestea ne învață (pentru a câta oară!) că nu deținem controlul asupra lucrurilor. Suntem vulnerabili în fața evenimentelor care se întâmplă! Și este bine că se predă și lecția aceasta în școala grădinăritului. Unii psihologi cu gândiri umaniste ți-ar putea sugera că în tine sunt toate resursele, că tu ești cel care își poate schimba gândurile, emoțiile, comportamentele. Este la fel de inutil să încerci să te întorci înspre tine, căutând în propriu-ți interior resurse pentru a ieși din criză, cum este strădania porumbului de a face să apară grăunțele pe știulete dacă nu cade pic de apă de sus.
Îți este pământul arșiță de la atâtea eșecuri? Caută Ploaia de Sus. Din tine nu va curge decât uscat!
(re)Început
Trebuie să o iei de la capăt? Poate fi greu. Este frustrant, într-adevăr, să vezi că o brumă în toi de mai ți-a pârjolit lăstarii de fasole. Dar nu îți permiți să meditezi prea mult la cât este de critică situația. Semeni din nou. Nu mai ai fasole dintr-aceea neagră, primită de la o prietenă din depărtări? Pui roșie, că și felul ăsta merge la burgeri.
Știu că poate fi epuizant să te tot întorci din drum, însă lasă-L pe Dumnezeu să hotărască ce ger te trimite din nou la linia de start. Fiecare sfârșit de muncă, relație, investiție poate fi rost de început. Poate chiar mai bogat decât ceea ce ai lăsat în urmă!
Dar din dar se face rai!
Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o grădină mare! Teren mult înseamnă însă și trudă pe măsură. Cu toate acestea, suntem mulțumitori pentru darul din muncă și pentru roadele pe care le primim! Ceea ce ni s-a oferit este nemeritat și, din grădina Sa, roadele sunt fără plată. Aceasta este lecția pe care o exersăm adesea începând de vara timpuriu și până se adună ultimele roade, când ne pleacă musafirii cu semne al bunătății lui Dumnezeu față de noi.
Uneori îți este greu să trăiești și numai pentru tine, apoi să mai grija altcuiva… Deși durerile și dezamăgirile ne-au orbit adesea ochiul altruist, renunțarea la lucrurile care ni se cuvin în favoarea celorlalți poate fi remediul pentru suferințele noastre. Din roadele pe care Creatorul ți le oferă, hrănește-i pe toți cei care îți calcă pragul inimii! Și fii sigur că nu vei flămânzi niciodată atunci când (te) oferi!
Înșelați de aparențe
Ne-am obișnuit să ne gândim la furnici ca la niște vietăți care merită tot respectul și aprecierea prin hărnicia și organizarea lor, care au devenit proverbiale. Dar atunci când ele cară ouă pe frunze și favorizează dezvoltarea afidelor, lucrurile se schimbă. Par a nu mai fi la fel de drăgălașe atunci când contorsionează întreaga plantă. Nu toate furnicile de astăzi mai cară un grăunte jumătate, cum întâlneai în poeziile copilăriei. Acum poartă în spate esență de păcat. Uitându-te cum urcă și coboară din prun, nu te-ai gândi vreo secundă că pot să-l usuce cu totul înainte să apuci să guști vreun fruct.
De la furnică învățăm și lecția asta, că păcatul schimonosește chipul în om. Deteriorează și cele mai bune intenții, astfel încât vorbele aparent bune pot ascunde lingușire, exagerare, minciună, ipocrizie. Alege moda furnicească veche: harnic și tăcut, dar plăcut!
Ce poate fi mai împlinitor decât să te bucuri de roadele muncii tale la propriu? După ce te-ai îngrijit ca via să fie curățată, apoi îngrijită o vară întreagă, când rupi strugurii cu mâna ta și îi așezi în lădițe, izbucnește recunoștința pentru încă un an de grijă cu răsplată. Dumnezeu este credincios și nu va lăsa niciun efort nerăsplătit! Chiar dacă pare că, oricât te-ai străduit, impulsurile tale tot crude sunt, să știi că pentru cei ce tânjesc după ea, toamna coacerii, a maturizării caracterului, va veni! Este cuvântul Lui, că lucrarea Duhului va aduce roadă bogată! Lucrarea ta este să rămâi de Viță legat!
Te invit să te lași învățat și binecuvântat de lucrul în natură!